o promenadă virtuală de primăvară-vară,în final de iarnă ce parcă nimeni nu o mai suportă..dar de la un timp,mai totul devine insuportabil....faptul că iarna cel puţin personal devine stres este şi pt.faptul că în general, simt un aer glacial şi din partea oamenilor pe care-i cunosc dar şi din partea celor cu care am intersectări pasagere..am început să detest politeţea ca şi mitocănia..şi din păcate cam între aceste extreme se află majoritatea la acest timp...dacă mitocănia deranjează prin violenţa exprimării politeţea mi se pare cea mai falsă atitudine în specia umană existentă la acest moment...nu mai există respect decât forţat de împrejurare sau de interes...nu mai vorbesc de cei dificili pe care greu le poţi intra în voie..la fiece pas trebuie să fii atent ce vorbeşti să nu dai loc de alte interpretări ptr.a nu fii obligat să dai explicaţii..ptr.acest lucru ajung să urăsc cuvintele şi să doresc izolarea şi evitarea unor angrenări în comunicare mai mult decât este necesar... mă linişteşte totuşi imagini ale timpului în care omanirea poate era mai echilibrată fapt ce se simte şi din atitudinea personajelor din imagini..fireşte romantismul şi nostalgia unor peregrinări printre castele mă face să uit de agitaţia şi ternul cotidian,totuşi nedorind cu tot dinadinsul să şi locuiesc în acestea..şi spaţiul imens face loc unor fantome ce bântuie astfel de locaţii ce chiar dacă aparent ele sunt invizibile sunt convinsă că cel puţin noaptea se simt ceva fiori pe şira spinării la trecerea nevăzută a acestora..dragă bloguleţ,acum că ţi-am făcut o introspecţie prin "mansarda"fiinţei mele să pornim la plimbare...
apoi un popas lângă o pictoriţă...
.........
să nu uităm şi oamenii simplii ce mai trebuiau să şi muncească,sau doar ei să muncească..iată că nimic nu s-a schimbat nici la aceste timpuri..unii cu umbrela...alţii cu unealta des spălat în cazul de faţă....
şi totuşi castelele rămân atracţia principală...mai ales când o tânără domniţă pare a-şi căuta prinţul pierdut sau domeniul rărăcit..cine ştie ce gânduri poartă..deh,ca-n poveşti...
...............
..............
.....
...
acum merge şi o şuetă de salon că doar suntem la castel:)...
şi o poveste orientală....
..şi ceva mai modern că acuşi vin ploile.......
şi cam atât.....că şi ,mâine e o zi!...
sursa foto..ceterblog.net...
Postări
FRUMOS BLOG ! MI-A ATRAS ATENTIA IN SPECIAL, UMBRELA DE DANTELA! AM FACUT SI EU UNA!
RăspundeţiŞtergereHERA MARIANA
AICI AM REUSIT!
RăspundeţiŞtergereMariana,
RăspundeţiŞtergerebine ai venit şi pe aici!:)
mă bucur că-ţi place acest blog pe care l-am făcut după ce alergând pe situri unde mi-am încântat privirea cu aceste imagini superbe create de autori anonimi,mi-am şi salvat în computer zeci de fişiere cu acestea...şi uneori fiindu-mi dor să mai revăd din ele,nu prea le găseam...mi-am zis că mai bine să le selectez postându-le pe un blog aşa fiindu-mi mai uşor să le revăd...
sunt convinsă că ai realizat o umbrelă superbă,dacă raportez imaginea la talentul tău artistic şi creaţiile tale minunate[şi ale fiicei tale] ce le-ai postat pe blogu-ţi personal şi pe care-l vizitez cu deosebită plăcere:)
o zi minunată!
Draga Ryana (asa m-am obisnuit sa-ti spun), azi m-am plimbat , cu treburi din pacate si am avut o surpriza placuta.Am vazut ggiocei, primii ghiocei din acest an.
RăspundeţiŞtergereLa castel m-am plimbat destul de mult, am "dansat" in sala de bal, m-am plimbat pana si in bucatarie si chiar carcera am vazut-o.
Ma izolez, uneori as vrea sa nu mai ies in lume, e prea dureros ce vad , aud, simt.
Iti doresc o seara linistita, noapte buna, Ryana!
Cu drag,
Gabi.
draga mea Gabi,
RăspundeţiŞtergeremulţumesc că ai ajuns şi pe aici şi că o clipă ai putut uita în ce culori sumbre se află societatea de azi..
aşa simt şi eu necesitatea izolării,refugiindu-mă în vis..deşi nu totdeauna şi ajută acest lucru..
dar,să ne bucurăm pt.ghioceii gingaşi firavi ,care nu se dau învinşi în faţa naturii capricioase.
îţi doresc tot binele şi frumosul din lume,
te îmbrăţişez cu sufletul!:)